All posts by Madalina Cocea

UAIC – 30.04.2015 – Raluca Munteanu

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitat: Raluca Munteanu, Business Development Manager, Iulius Group

Ideile principale

Deși o să vă pară un șoc, vă anunț că nu puteți să ajungeți manageri dintr-o dată. În ceea ce mă privește am avut un parcurs clasic în carieră până am devenit manager și sunt încă la început de drum. Ceea ce am învățat de-a lungul anilor este că nu întotdeauna știi unde vrei să ajungi și că de multe ori, drumul în sine te învață mai multe lucruri despre destinație. Un manager, în primul rând, trebuie să asculte, să fie foarte bine pregătit și să fie un exemplu pentru alții. Nu ajungi manager din prima, este necesar să parcurgi niște etape, cei care devin manageri peste noapte, după părerea mea, nu vor sta mult în acel post. Este vorba despre pregătire, muncă și puterea exemplului.
Dacă este un lucru pe care vi-l recomand la vârsta aceasta este acela că ar trebui să faceți parte din orice organizație care este bazată pe voluntariat. În momentul în care faci voluntariat, oamenii care sunt acolo nu sunt motivați de un aspect financiar și ca să le câștigi încrederea este un pic mai complicat. A fi arogant te exclude de la foarte multe lucruri și eu în AISEC am învățat pentru prima dată că trebuie să înveți să te integrezi, să asculți și să asculți chiar mai mult decât să vorbești. Al doilea lucru învățat a fost că o dată ce faci parte dintr-un ONG, lumea de acolo este pasionată de ceea ce face, este unită de aceleași valori, însă ca să îi câștigi rețeta este simplă: trebuie să muncești. Așadar, if you want to win the crowd, muncești și îți câștigi respectul.
Oamenii sunt mai importanți decât lucrurile în sine și se zice că dacă vrei să ajungi repede mergi singur, însă dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună cu alte persoane. E foarte important să faci lucrurile cu plăcere și dacă iei fiecare lucru ca pe un joc, totul devine mult mai simplu. Mai este citatul acela că dacă faci ceea ce îți place, nu o să muncești o singură zi din viața ta. E foarte important să fii într-un loc unde să ai ocazia să încerci mai multe lucruri și să greșești fără ca să fie o presiune foarte mare pe tine.
Școala reprezintă cea mai bună experiență de învățare. Practica din timpul facultății, crearea de proiecte care permit interacționarea cu un număr mare de firme, m-a făcut să îmi dau seama că sunt mai multe de învățat de la școală decât dacă ai fi angajat undeva.
Am toată admirația pentru profesorii pe care i-am avut, deoarece au cultivat în noi competitivitatea și dorința de implicare. Știu că există un curent care zice că facultatea, notele și diploma nu sunt importante și că sunt acolo doar că să fie. Eu însă nu sunt de acord cu asta. Notele mari, dacă aveți 10 pe linie nu o să vă aducă mai ușor un job, nu este o garnție. Cu toate acestea, notele vorbesc foarte mult despre voi. În momentul în care vă duceți la un interviu și cineva se uită peste notele pe care le aveți, și vede un rezultat mai puțin promițător, nu înseamnă că persoana respectivă este una rea, însă spune ceva desprea ea: poate că nu a fost pasionată de ce a făcut, poate a avut alte priorități, poate nu este o persoană serioasă. Trebuie să găsiți un echilibru, nu trebuie să vă dedicați unei singure direcții, ci trebuie să găsiți o linie de plutire pentru toate lucrurile pe care le faceți: școală și activități extrașcolare.

Când am ajuns la facultate mi-am zis că trebuie să încep să construiesc lucruri. Sunt o persoană foarte proactivă, disciplinată și silitoare și deși la școală era bine, deja începeam să cochetez cu ideea că vreau să lucrez într-o companie mare, într-o companie multinațională. În acel moment am știut că îmi trebuie note mari și activități extrașcolare pentru a mă angaja la o astfel de companie.
Așa am ajuns în anul doi de facultate la AISEC, o organizație de tineri pe care o consider o imitație a unui mediu real care mi-a permis să învăț cum ar trebui să mă comport într-o organizație și totodată mi-a permis să greșesc fără să fiu taxată prea tare. Această experiență mi-a demonstrat că trebuie să mai lucrez la personalitatea mea, să o mai cizelez. În plus, mi-a arătat că trebuie să fiu mai deschisă la ideile celorlalți, să învăț cum să mă comport într-o echipă și cum să ascult. A fost prima lecție pe care AISEC-ul mi-a arătat-o și care m-a ajutat foarte mult.
M-am gândit că așa cum la orice produs trebuie să ne gândim la ceea ce își publicul țintă de la noi. E valabil și pentru mine, dar și pentru voi ca viitori angajați, să vă gândiți la ceea dorește angajatorul, la ce vă trebuie pentru a vă angaja la o companie multinațională. Atunci când ne marketăm, când ne vindem, trebuie să ne gândim la ceea ce ne definește, ceea ce ne face unic. Voi trebuie să arătați cu ce sunteți mai buni decât alții și prin ce vă diferențiați, trei-patru lucruri.
În plus, când mergeți la interviu, spuneți o poveste frumoasă despre voi, rolul unui CV este să vă obțină o întâlnire. Apoi, persoana care vă ia intreviul vă vede, vede dacă ați mințit, dacă ați înflorit, dacă aveți greșeli de ortografie sau gramaticale în CV sau dacă nu vă prezentați cum trebuie și nu sunteți îmbrăcat cum trebuie. Dar toate astea spun o poveste și voi, în final, sunteți un produs.
Atunci când faceți un document și acest lucru este valabil și la CV-ul vostru, trebuie să vă gândiți la ce își dorește compania la care voi aplicați și care este mesajul cheie. Apoi, aveți nevoie de trei argumente care vă susțin afirmația mesajului cheie. Gândiți foarte structurat și fiți axați pe obiective și pe modalitatea prin care să le realizați.
Vă îndemn să valorificați foarte mult timpul pe care îl aveți și să nu vă grăbiți să fiți angajați, cu toate astea să nu pierdeți niciun moment, încercați să faceți cât mai multe. Începeți din timp și valorificați-vă timpul liber pe care îl aveți, pentru că o să aveți o viață întreagă să rămâneți blocați 8-9 ore la birou. Suneți prea mici ca să faceți compromisuri. Nu aveți copii, nu aveți credite și dacă începeți de pe acum să faceți compromisuri, înseamnă că asta o să faceți toată viața.
În momentul în care vă alegeți primul job este foarte important să nu îl alegeți în funcție de câți bani primiți. Atunci când vă duceți la un interviu și primul lucru pe care îl întrebați este legat de salariul pe care o să îl câștigați. Asta o să spună despre voi, ca studenți, că nu sunteți preocupați să învățați. După părerea mea, primul lucru pe care ar trebui să îl întrebați la un intreviu este: ”care este parcursul meu de învățare în acest job?”. Dacă munciți cu pasiune și dacă vă dedicați jobului pe care îl aveți, banii vin într-un final. Nu îi setați ca pe un obiectiv principal, ei sunt un rezultat indirect. Pentru că dacă ești dedicat, devii mai bun, mai sigur pe tine și mai apreciat.
Când veți ajunge să lucrați vă veți da seama că este foarte greu să câștigați încrederea cuiva și este foarte ușor să o pierdeți. Încercați să aveți un parcurs coerent și consistent la serviciu, nu alternați perioadele de performanță cu unele în care nu performați. Important este să livrați în fiecare zi aceeași cantitate. Astfel veți construi încet, încet, încrederea managerului vostru în voi. Nu trebuie să vă învățați să munciți doar atunci când simțiți că este o presiune. A fi responsabil și a fi serios trebuie să fie asimilat ființei voastre. Rutina jobului este o etapă prin care trebuie să treceți și nu va fi deloc ușoară. Dar încercați să nu vă plângeți, ci să găsiți soluții pentru a merge mai departe.
Setarea priorităților în fiecare dimineață de muncă te poate ajuta foarte mult. În cinci minute îți poți face un ”to do list” iar pe parcursul zilei poți tăia din ceea ce ai realizat deja. Este un exercițiu foarte bun. Indiferent de ceea ce faci și cât de sigur ești de tine, întotdeauna fă cât poți tu de bine. Orice faceți, dați 100% din voi și vă asigur că o să puteți dormi liniștiți noaptea.
Indiferent în ce cameră intri, identifică-le pe acele 3 persoane care pot face o diferență pentru tine din punct de vedere profesional. Și o dată ce i-ai identificat, fă-i să te remarce. Dacă la început te întrebi ce job vrei să ai, în ce direcție vrei să profesezi, care sunt căile prin care poți avansa în carieră, cum să dovediți, cum să vă remarcați și cum să fiți apreciați. După primul job și după ce lucrezi de vreo 2-3 ani, începi să te întrebi cum vrei să fie viața ta. Viața nu înseamnă numai muncă, trebuie să existe un echilibru în ceea ce faceți.
E important ca într-o echipă să împărtășiți cu toții aceleași valori, aceleași obiective, pentru că deși nimeni nu este perfect, o echipă poate fi. O firmă este foarte tare definită de personalitatea liderului, oamenii sunt aleși după asemănarea managemantului deoarece organizația îi caută pe acei cu care poate împărtăși aceleași valori. La un moment dat, nu îți mai alegi jobul, ci managerul direct, pentru că el îți facilitează promovarea. După 8 ore de muncă începi să semeni cu cine lucrezi. Nu vă uitați neapărat la firmă și la renumele ei ci uitați-vă cu cine lucrați. Găsiți-vă un mentor, o persoană cu care rezonați, de la care simțiți că aveți ce să învățați, indiferent dacă este un profesor, un manager de la o firmă la care nu lucrați, discutați cu el și mai ales ascultați.
E foarte important ca atunci când vă duceți la un interviu să fiți expansivi, dar respectuoși, deorece persoanele care se uită la voi vor să vadă că gândiți. Nu fiți timizi și dați tot ce puteți pentru ca în acele 5 minute omul din fața voastră să afle cât mai multe despre voi. Creați-vă un plan. Întrebarea despre unde te vezi peste 5 ani, deși pare un clișeu este foarte importantă. Deși nu poți fi sigur unde vrei să fii peste 5 ani, este bine să ai o strategie. O dată ce ați stabilit-o, începeți să construiți în jurul ei.
Un alt sfat pe care aș îndrăzi să vi-l dau este să munciți foarte mult, să dați 100 % din voi, nu întotdeauna este facil drumul pe care îl alegeți, o să aveți parte de obstacole, dar în final acestea vă vor testa determinarea de a reuși. Motivația este importantă dar nu suficientă, încercați să vă cultivați un obiciei din a livra lucrurile așa cum trebuie. Repetitivitatea și disciplina personală vă pot ajuta ca să avansați în carieră.
Deși munciți mult, să nu uitați să trăiți, pentru că un om nu e definit doar de munca pe care o face, ci de oamenii cu care se întâlnește și de locurile pe care le-a vizitat. Cultivați-vă pasiuni! Spre exemplu, la interviu eu întreb unde a fost persoana respectivă în ultimul concediu și ce a văzut acolo, care e ultima carte citită, care sunt pasiunile sale.
Și nu în cele din urmă, trebuie să aveți răbdare, mai ales cu voi.

UAIC – 24.02.2015 – Cristian Petrescu

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitati: Cristian Petrescu, psiholog

 

Ideile principale

Tot ce e provizoriu, la români poate fi permanent. Deja lucram de doi ani cand am terminat facultatea, fapt pentru care am fost cooptat în acest proiect pentru copii cu tulburări neuro-psihice.

La casa de copii am învățat să lucrez cu oamenii, deoarece persoanele care se ocupau de copii aveau mai multă nevoie de consiliere decât aceștia. Educatorii erau foarte panicați pentru că nu știau ce să facă cu acei copii care se bat, care fură, care sparg geamuri. Nici eu nu știam ce să facă, dar am începuut să citesc și să întreb psihologi școlari mai experimentați, așa am ajuns să realizăm întâlniri metodice în care discutam diferite cazuri și propuneam cu toții soluții la cele mai complicate.

 

M-am înscris la cursuri de formare profesionale care erau susținute de niște psihologi americani, pe care îi întrebam dacă chiar vin persoane la ei. Pentru că în anii 90 pentru noi mersul la psiholog era o noutate. Până și părinții mei mă întrebau la ce este bun psihologul și nu reușeam să îi conving. ”Cine a mai auzit de psiholog?” asa era în România anilor 90 oamenii vorbeau despre psiholog doar când trebuiau să dea pentru permis. Atunci era bun un psiholog, când dădeau acel test, în rest nu. Nici eu nu știam ce să le spun părinților, dar le ziceam că e de viitor.

 

După ce mi-am dat licența mi-am făcut o parafă de psiholog, era o Românie a haiduciei, trebuia să te ocupi și să te descurci singur. Acum trebuie să mergi la Colegiul Psihologilor, să ți se dea un atestat și un cod. Atunci dacă aveai licența te duceai la o ștamplilărie, îi spuneai ce să scrie și gata de atunci erai psiholog.

 

Îi întreb de multe ori pe abolvenți și pe cei care vin la cursurile mele să îmi arate cărțile lor de vizită. Și nimeni nu are carte de vizită. Atunci le spun că nimeni nu o să viseze noaptea că ei sunt psihologi. Trebuie să te prezinți și să îți prezinți serviciile și competențele.

Primul lucru pe care trebuie să îl faci în profesia asta sunt 500 de cărți de vizită. Stai la coadă la pâine, dai o carte de vizită. Și după un timp o să existe 500 de oameni care au numele tău.

Apoi îmi întreb studenții dacă Coca-Cola este cea mai bună sau cea mai cunoscută băutură. Răspunsul e simplu, pentru început ei trebuie să fie un psiholog Coca-Cola.

 

Dacă ar fi să o luați de la început, ce ați face diferit?

Dacă ar fi să o iau de la început m-aș duce din anul I, II să lucrez pe lângă un psiholog și să fur meserie. Vă încurajez să faceți parte dintr-o rețea. La început plecam cu mașina în fiecare județ  din jurul Iașului și țineam cursuri pe la Inspectorat și pe la Protecția Copilului. Deși nu aveam nicio acreditare și la final le dădeam doar o foaie pe care scria că acum înainte știa cum să testeze. După ani m-am întâlnit cu unii dintre ei care mi-au spus că era cea mai importantă diplomă pe care o aveau pentru că acolo au învățat baza. Pe de altă parte am fost și în orașe unde nu am avut niciun curs, nu-i nimic, există două varianteȘ când câștigi și când înveți. Nu există când pierzi. Ai experiență. Nu poți să te duci la farmacie și să ceri un borcan de experiență, iei două linguri și gata. Experiența o faci trăind anumite lucruri și învățând din ele.

 

Noi ne asemănăm foarte mult cu electricienii, ei lucrează, ca și noi, cu ceva ce nu se vede. Nimeni nu a văzut curentul electric, la fel cum nimeni nu a văzut vreun gând.

 

În cât timp ajungi un bun psiholog?

Sunt foarte mulți psihologi pe hârtie, e ca la permisele de conducere. Există foarte mulți posesori de hârtii și foarte puțini utilizatori de hârtii. M-am săturat de posesori care nu sunt utilizatori. Adică ai permis de conducere dar tu habar nu ai sa miști mașina. Dar dacă se întâmplă ceva, imediat îmi arăți că ai hârtia. Doar că eu sunt omul care face proba, ieșim în curte și eu întorc mașina pe o roată, dăcă nu poți să faci la fel, nu mai discutăm. Așa că, dacă vrei să fii utilizator te pregătești într-una.

 

Care domeniu al psihologiei va avea cea mai mare căutare în viitor?

Cred că psihologia copilului va fi în continuare cel mai căutat domeniu al psihologie. Deoarce cel mai mare stres îl are o persoană când vede că așteptările cu privire la copil sunt oarecum departe de obiectivele pe care și le-a propus. Râdeam și spuneam acum vreo zece ani că oamenii până ajung la psiholog aveau următorul traseu: au mers mai întâi la Mama Omida să le ghicească în cărți, s-au dus cu prietenii la bere, au băut trei cafele cu vecinul și au plâns acolo, după care s-au dus la preoți, au băut multă aghiasmă, au mai stat un pic, s-au mai dat cu capul de gresie și apoi au ajuns la psiholog.

După traseul acesta, a trecut deja un an de când a debutat problema, dar acum nu se mai întâmplă așa. Acum, din prima clipă se gândesc: vreau să caut pe cineva care se ocupă de problema asta. Oamenii s-au educat foarte mult.

Esența terapiei la copii este comprimată într-o singură expresie: Copilul este copacul și adultul este vremea. Niciodată  un copac nu a influențat vremea, întotdeauna vremea a influențat copacul. Dacă adultul are o problemă, lasă pe altă dată, pentru că are serviciu, nu poate, dar dacă primește o observație de la o educatoare, imediat vine la psiholog.

Cred că în Iași, la ora asta sunt aproximativ 300 de psihologi de adulți și numai doi de copii. Gândiți-vă că Iașul are 500.000 de locuitori, iar eu nu pot vedea și nu lucrez cu mai mult de trei persoane  pe săptămână și dacă fac fizioterapie îmi blochez agenda pentru o perioadă de 6 luni. Deci Iașul are nevoie de psihologi, dar nu de posesori de hartie, ci de utilizatori de hârtie.

Un psiholog nu este un polițist, el nu dă amendă, nu e un detectiv nu-l intersează cine început și de unde a plecat, nu este nici judecător, nu dă o sentintă: ”de azi, tu o pupi pe ea de trei ori pe zi”, nu e preot, nu ține o predică, nu e profesor pentru că nu predă. Un psiholog este un căutător de soluții. Voi găsi o soluție pentru binele tău, să îmi spui tu că te simți bine.

Felul în care am făcut noi carte era cu profesorul care testa în fața noastră și pe urmă ne punea pe noi să facem același lucru. Când exista un caz extrem de rar, făceam o lecție clinică și ne explica tot.

Am optat să nu îmi pun numele firmei la intrarea în cabinetul meu deoarece mi-am dat seama că nu aș mai avea clienți. Stigmatizarea este încă o problemă, dacă ești văzut că ieși de undeva de unde scrie: ”psihologie clinică și pshiterapie”  aș pierde toți clienții.  Este secretizat și confidențial, ca să se simtă în largul lui. Chiar stabilesc cu ei că dacă ne întâlnim în Mall sau pe stradă, nu trebuie să ne salutăm.

Se spune că orice om are nevoie de un psiholog și orice psiholog are nevoie de trei, deoarece creierul unui psiholog e mai uzat. Eu sunt un om care are o profesie, dar văd în ultimul timp profesii care au fost cândva oameni.

Ai de învățat foarte mult pentru a deveni inutil, pentru că scopul este să îl rezolvi pe om cât mai repede.

 

UAIC – 03.03.2015 – Sorana Lupu

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitati: Sorana Lupu, freelancer în domeniul traducerii și interpretării

Mereu la răscruce, mereu pe drum

Idei principale

Am venit să vă povestesc despre viața reală, să vă deziluzionez un pic. Deziluzia este un lucru bun. Puteți să visați, să aveți aspirații, dar să nu vă faceți iluzii. Toată lumea se gândește, în timp ce crește, “Termin o școală și am să am o carieră”. Nu este așa. Este un flux. Nu există un drum clar. Totdeauna ajungem la interesecții, unde trebuie să facem alegeri.
Cariera de interpret mai ales, nu cea de traducător, are niște cerințe un pic mai deosebite. Nu este pentru toată lumea. Este o muncă super-solicitantă și este foarte stresant.
În trecut, ăsta era parcursul prescris: făceai o facultate la universitate, te duceai și predai în domeniul respectiv, la nivel de preuniversitar. Erai bun, dădeai concursuri, mergeai la universitar. Erai și mai bun, mergeai în cercetare. Ăsta era un drum foarte bine prescris. După ’89, lucrurile s-au dat peste cap și am ajuns în răscruce, în intersecții și trebuie să facem alegeri.
Când facem alegeri în viața personală, contează mult informația și informarea, educația și studiul, educația formală și informală. Contează experiența, experiențele prin care ați trecut și contează ce ați moștenit  - valorile, principiile și limitele pe care vi le impuneți atunci când e vorba de compromisuri. Compromisuri trebuie făcute întotdeauna.
Vă îndemn să profitați de orice ocazie să discutați cu niște specialiști [în carieră]. Nu vă vor da răspunsuri, ci o să vă ajute să vă puneți dumneavoastră întrebări și să vă dați niște răspunsuri.
Un intrepret trebuie să aibă următoarele calități: adaptabil / flexibil, sociabil, atent și concentrat, cu memorie, punctual și serios, curios și discret și să fie în stare să accepte critici și laude.
Dacă aveți contact cu domeniul acesta, dacă faceți traduceri, încercați să mergeți, măcar la câte evenimente puteți care implică partea teoretică și practică.
Nu vă recomand să faceți traduceri pro-bono pentru prieteni și pentru rude, în nici un caz nu acceptați să lucrați pe prețuri de nimic, pentru că sunt clienți, firme și birouri de traduceri care exploatează studenții, masteranzii, proaspeții absolvenți.
Până a ieși în câmpul muncii, încercați să aveți niște experiență, o legătură cu domeniul: să călătoriți, să mergeți la niște cursuri în străinătate, unde sunteți obligați să vorbiți altă limbă de decât limba română.
În momentul în care se lucrează într-o firmă și la cabină, mai este nevoie și de acea capacitate de a lucra în echipă. Toată lumea spune “am spirit de echipă”, toată lumea spune asta în CV. Gândiți-vă bine cum să vă dezvoltați capacitatea asta. Pentru că este mai mult decât a da bună ziua, a fi sociabil, a te purta politicos.
În momentul în care sunteți pe cont propriu, există libertate. Dar este o libertate care vine cu preț – faptul că trebuie să alegeri singur după contracte, trebuie să le negociezi și apoi vânezi clientul până îți dă banii, pentru că nu toți sunt buni-platnici. Cel care este angajat     beneficiază de un mic buffer între el și autorități – nu se gândește la Fisc, la Casa de Asigurări de Sănătate, la Casa de Asigurări Sociale. Când lucrezi pe cont propriu, trebuie să știi acest lucru și trebuie să mergi să faci plățile.
Cum putem fi intrepreți mai buni? Cum vă puteți antrena? Vocabularul trebuie rulat – știți că există vocabular activ și vocabular pasiv, la dumneavoastră trebuie să fie totul activ. Asta se poate face citind text, ascultând text și eventual producând text. Nu este vorba numai despre citit cărți, ci despre a citi în limba vie – dacă citiți ziare, reviste, indiferent pe ce domeniu. Aveți în vedere și limbile străine, și limba română. Pentru produs text, este suficient să faceți traduceri și retro-versiuni și atunci lucrați cu vocabularul și exprimarea în ambele direcții.
Un interpret nu poate să fie niciodată bolnav sau să pară bolnav sau supărat sau deprimat. Nu ai voie. Ești întotdeauna în față și în acțiune, trebuie să fii la 100%, în permanență zâmbitor, îmbrăcat mai mult decât decent, fresh.

UAIC – 11.03.2015 – Mihaela Oprea

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitati: Mihaela Oprea, IRO

 

Cercetător în secolul XXI. O alegere de carieră viabilă?

Idei principale
Nu trebuie să vă așteptați ca în momentul în care terminați facultatea să credeți că cineva vă așteaptă cu brațele deschise într-un loc unde o să lucrați și o să faceți ceea ce ați învățat în facultate. În plus, în facultate învățați doar teorie, și la muncă este practică. Acum se face mult voluntariat.
Este foarte important să vă duceți să faceți, în orice domeniu, dacă vi se oferă posibilitatea, pentru că vedeți exact ce face o persoană care lucrează în domeniul vostru și vă faceți o idee dacă vă place ceea ce faceți, dacă vreți să faceți altceva. E mai bine să vedeți asta când nu sunteți voi angajați, decât atunci când sunteți angajați, nu vă place și vă duceți la serviciu.
Cu ce se ocupă fizicianul medical?
Fizicianul medical elaborează planul de tratament al pacientului. Ce înseamnă asta? Medicul prescrie o doză de radiații pe care o primește un pacient pentru a fi tratat. În linii mari, fizicianul trebuie să calculeze cât timp trebuie să fie iradiat acel pacient pentru a primi doza prescrisă de medic și pentru a nu primit niște doze la organele din jur.
Tot timpul apar metode noi de tratament al pacienților, mai moderne, nu intri în monotonie.

UAIC – 11.03.2015 – Ionut Topala

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitati: Ionuț Topală, cercetător

 

Cercetător în secolul XXI. O alegere de carieră viabilă?

Idei principale
Practic, a fi cercetător științific este o meserie. Este sau nu o vocație, rămâne de văzut dacă lucrurile vin sau nu natural. Lucrurile sigur se pot educa. Putem învăța să devenim cercetători științifici.
Nu există o facultate distinctă care să pregătească liceenii pentru ca ulterior să devină cercetători științific – nișa aleasă de fiecare, indiferent de domeniu.
Ceea ce s-a uitat cândva, pe parcursul anilor, este legatătura dintre rezultatele cercetării științifice și beneficiile societății. Tot ce avem în jur, la momentul acesta, este rezultatul muncii cuiva – de la anii 1800 sau de acum 20 de ani. Este o muncă intelectuală prin excelență, o muncă asiduă, fără interval orar, nu poate fi pusă în niște tipare bine definite așa cum pot fi integrate majoritatea meseriilor. În schimb, rezultatele muncii cercetătorilor sunt în jurul nostru.
Activitatea de cercetare științifică contează enorm pentru dezvoltarea normală a unei societăți. Este foarte clar că dacă știința nu ar fi evoluat, și împreună cu știința – cercetarea, căutarea, neliniștea – am fi rămas la stadiu de Ev Mediu.
Nu putem efectua de cercetare științifică la orice nivel al studiilor, trebuie să urmăm un ciclu natural de licență, master, doctorat. Considerăm doctorandul ca fiind un cercetător în formare. Mai sunt și alte etape – studii post-doctorale, când la un moment dat începi să te specializezi pe o nișă și abia după 10-20 de ani poți să te apropii de nivelul unui cercetător denumit matur, care poate avea curaj să avanseze idei corecte și fundamentate.
Activitatea de cercetare științifică se desfășoara sub umbrela unor instituții, dar există și cazuri de cercetători care aleg să-și desfășoare activitatea independent.
Cercetătorii sunt o entitate clar, prezentă, în fiecare oraș, dar nu sunt niciodată prezenți în mijlocul publicului. Există un mit, un studiu făcut în Marea Britanie – legat de imaginea cercetătorului. Au fost întrebați foarte mulți elevi, liceeni în general și peste 80% din răspunsuri erau în felul următor: părul vâlvoi, ochelari, halat. Ceea ce nu e un tipar nicidecum pentru cercetători, așa că un alt aspect pe care am vrut să-l aduc în față [prin Noaptea cercetătorilor] a fost că cercetătorii sunt oamenii normali, sunt printre noi, există, nu-i vedem aproape niciodată, dar munca lor are un impact enorm.
Există mai multe tipuri de cercetare: cercetare fundamentală, care își propune să aducă cunoștințe noi și cercetare aplicativă, acolo unde tot timpul rezultatul muncii este o tehnologie, un produs, un dispozitiv.
Există și persoane care se ocupă de așa-numitul “transfer tehnologic” – fac interfața între cercetători și industrie, tehnologie. Adaptează limbajul, principiile. Este cunoscut faptul că în laborator unele soluții funcționează, dar la scală industrială, în uzină, lucrurile trebuie un pic adaptate.

UAIC – 26.03.2015 – Gabriel Mardarasevici

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitat: Gabriel Mardarasevici, Antereprenor IT, cofondator – RADIX

Idei principale

 

Mă ocup de un business de IT, dar în interiorul companiei mai mult de jumătate sunt profil de absolvenți non-IT.
În școală învățați foarte multe lucruri, care cu siguranță, poate în acel moment, aveți senzația că sunt cursuri, seminarii, laboratoare de care poate v-ați fi putut lipsi. După 20 și ceva de ani de după facultate, orice activitate care era școlară sau non-școlară care a fost făcută cu interes, pasiune și unde efectiv am participat, și-a regăsit un loc în orice moment al carierei ulterioare.
Orice ați face, trebuie să faceți cu foartă multă pasiune. Doar în momentul în care veți încerca să folosiți aceste energii veți reuși în final să vă atingeți obiectivele.
Sunt fanul intrării dumneavoastră în antreprenoriat, chiar dacă la început nu trebuie neglijată o experiență completă – a începe nu neapărat în a deschide o afacere, ci de pe poziția de angajat. După ce vă antrenați puțin din această poziție de angajat vă încurajez să vă identificați și fiorul acesta de a porni pe propriile picioare și să dezvoltați ceea ce credeți că poate fi util pentru dezvoltarea carierei dumneavoastră și bineînțeles să se regăsească într-o cerință de piață. Este un moment în România – și este de foarte mult timp, după ’90 încoace – în care și dacă vă apucați de gogoșerie, firmă de IT, construcții sau webdesign, am convingerea că puteți reuși. Puteți reuși înconjurându-vă de oameni potriviți, voi acordând foarte mult timp acelui lucru și, evident, având foarte multă răbdare.
După ani de zile ca angajator, atitudinea este cel mai important atribut în momentul în care iau un colaborator în firmă. Nu întotdeauna experiența și expertiza anterioară, nu pot să am pretenția să fie pregătit pentru ceea ce am nevoie – am nevoie de un student sau un absolvent care să fie evident smart, deschis la minte și să aibă atitudinea corectă față de ceea ce urmează să facă și atitudinea corectă față de procesul de învățare continuă.
Trăim într-o lume a formării continue. Studiile nu se termină niciodată. Mai ales în aceste domenii tehnologice, nici unul dintre voi, dacă vrea să performeze, nu este scutit de această dulce povară.
Dacă sunteți atenți la condițiile pieței, dacă faceți lucrurile cu pasiune, dacă lucrați pe obiective – este foarte important să vă puneți un obiectiv și să urmăriți realizarea lui cu îndărătnicie – dacă sunteți sănătoși și sunteți niște oameni norocoși – pentru că și norocul are un rol – sunt convins că  puteți să reușiți acolo unde vă veți duce.
Aveți curaj. Uitați-vă în jurul vostru, nu uitați trenurile să treacă pe lângă voi, valorificați-le. Căpătați experiență de lucru poate chiar și într-o companie – nici acolo nu știți cum și care vă va fi viitorul.
Sunt convins că este dificil pentru voi să abordați antreprenoriatul acum sau în momentul în care terminați facultatea. Este un demers care înseamnă deja un bagaj de cunoștințe minimal. Să ai, pe lângă curaj, determinare, un bagaj de cunoștințe. Dar să nu-ți refuzi niciodată să te uiți și la oportunitățile din jur, să nu le neglijezi.
Dacă îți urmezi cu îndărătnicie calea și dacă tu transmiți această pasiune, sunt convins că vei găsi pe cineva care la un moment dat să o recunoască. Să nu capitulezi din acest demers. Voi trebuie să aveți răbdare cu voi înșivă.
A reuși să intri pe ușa aia [a unui director], să îți spui punctul de vedere, să îl captezi cinci minute ține de voi și de determinarea pe care o aveți. Cine a fost îndărătnic și a vrut să mă vadă, am cedat. Când un om este un insistent și nu își pierde răbdarea, înseamnă că deja are o calitate – am zis să mă văd cu el.
Când am terminat facultatea, nici măcare nu avea la cine să mă duc. Nu existau oameni de la care să învăț, de la care să cer nici job, nici măcar un sfat. Poate mi-aș fi dorit și eu să am – în timpul facultății sau la terminare – pe cineva care să ne țină un discurs în care să ne spună cum a reușit.
Uitați-vă ce se întâmplă astăzi în business în Praga, Varșovia și Budapesta. Aceste teritorii au 3-4 ani în fața noastră din punctul de vedere al maturizării afacerilor. Uitați-vă ce funcționează acolo și după 3-4 ani de zile sunt șanse foarte mari să le puteți replica aici.
Toți trebuie să învățăm. Nu contează ce cunoștințe ai acum, în acest moment. Le poți pierde, devin obsolete într-un timp foarte scurt, drept pentru care trebuie să o iei de la capăt cu învățatul. Dacă nu ești construit ca să pui mâna să o iei de la capăt și să ai grijă să te formezi continuu, atunci avem o problemă.
 E foarte important ca, uman, să fii construit ok. Să fii un coleg bun, să îți placă oameni, să îți placă să interacționezi cu mediul de care te înconjori. Poți să ai un profesionist genial, dar dacă el este o persoană dificilă, îți distruge toate echipa lângă care lucrează.
Nu mă uit neapărat la cunoștințele din acel moment, foarte rar mă uit la facultate.

UAIC – 20.01.2015 – Bogdan Babici

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitat: Mircea Bogdan BABICI, Raiffeisen Bank

Idei principale

Fiecare zi este o oportunitate de a învăța noi lucruri, dar și o provocare permanentă, oferită de clienți, echipă și mediul economic în permanentă schimbare.
Provocarea oferită de clienți pentru că clienții sunt esența unui business într-o industrie financiar-bancară. Dorințele clienților se schimbă, multe dintre ele sunt personalizate și important este să găsești permanent cele mai bune soluții pentru clienți.
Numai cu echipă foarte puternică poți să obții rezultate foarte bune. Trebuie să știi când și cum să jonglezi cu pălăria de manager, pălăria de leader, astfel încât să poți trasa o viziune, viziune în care oamenii să te urmeze, iar acest drum să fie permanent presărat cu rezultate, pentru că altfel nu se poate. Îmi vine în minte un proverb african care surprinde foarte bine concluziile mele privitoare la echipă. Proverb african: “Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei să mergi departe, mergi în echipă”.
Mediul economic, național, european și internațional este într-o permanentă schimbare. Totul se întâmplă cu o foarte mare viteză. Dacă ar fi să caracterizez într-un singur cuvânt prezentul, dar mai ales viitorul, aș spune cu certitudine viteză. Vorbesc despre informație, atât ca acces la informație, cât și ca volum. Volumul de informații la care avem acces azi într-o singură săptămână în ziarul New York Times, echivalează cu întregul volum de informații la care avea acces o persoană care trăia în secolul XVIII.
Nu ignorați informațiile pe care le puteți asimila pe parcursul studiilor universitare, pentru că aceste informații se vor regăsi în ceea ce o să însemnați voi ca oameni și vor ieși la iveală la momentul potrivit – fie că vorbim de un examen, de un job sau de o discuție de afaceri cu un partener sau coleg. Cele mai căutate zece joburi astăzi nici măcar nu existau în anul 2004 acum 10 ani. Asta înseamnă că și voi vă pregătiți astăzi pentru joburi care încă nu există.
De aceea este greu de spus de ce informații aveți nevoie, de ce informații nu aveți nevoie, care ar fi cele mai bune, cele mai potrivite sau mai puțin potrivite. Trebuie să fiți pregătiți poate pentru orice.
În toată aceasta viteză, aș vrea să aveți maturitatea să puteți să trageți aer în piept, să vă uitați în jur și să vedeți dacă lucrurile care se întâmplă sunt cu adevărat cele pe care vi le doriți. Pentru că s-ar putea să începeți să urcați pe o scară, iar toate eforturile să fie îndreptate spre a urca cât mai rapid pe această scară și cât mai sus și s-ar putea să vă treziți că ați ajuns în vârf, dar scara nu era sprijintă pe peretele potrivit. Că ați ajuns într-un loc în care nu vă doriți cu adevărat, nu ați fost atenți la lucrurile cu adevărat importante pentru voi și ați fost doar prinși în acest vârtej al lucrurilor pe care le-au simțit alții în locul vostru.
Încercați să nu pierdeți timpul trăind viața altcuiva și având permanent în minte să vedeți dacă faceți lucrurile pe care le simțiți cu adevărat. Aveți curajul să gândiți pe cont propriu, ascultați-vă intuția, pentru că așa veți ajunge oamenii la care visați cu adevărat. Să nu vă fie frică să luați decizii, chiar dacă multe dintre acestea se vor solda cu un eșec. Important e să învățați din fiecare pas pe care îl faceți, chiar și greșit.
Un regret din viața de student: nu am avut o oportunitate de genul pe care o aveți voi astăzi – să călătoresc foarte mult pe perioada studenției cu programul Work and Travel.
Dacă astăzi l-ați avea în față pe cel care erați la 20 de ani, care ar fi cel mai important sfat pe care i l-ați da?
Să se ghideze în viața după logica  “mai bine un optimism care se înșeală decât un pesimist care are dreptate”.
Ați avut îndoieli cu privire la carieră? 
Da, dar încerc să mă ghidez după o credință că alegerile pe care le fac sunt cele mai bune și să nu trăiesc într-un vis întrebându-mă “Ce-ar fi fost dacă”, ci să trăiesc în prezent luând lucrurile așa cum se întâmplă, pozitive sau mai puțin pozitive.
Pentru a fi un bun leader, ce calități / atitudini ar trebui să dețină sau să dobândească o persoană?
Trebuie permanent să îmbini pălăriile de manager și cea de lider, când să o porți pe cea de manager în care execuți funcțiile unui manager – să poți organiza, controla s.a.m.d. și, în același timp, trebuie să ai și altceva în timp pe lângă aceste cunoștințe/abilități, astfel încât să poți face niște oameni să te urmeze. Un om care conduce oameni ar trebui să aibă abilități și de manager, și de lider și să le îmbine perfect.

UAIC – 24.03.2015 – Cristian Josan

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitat: Cristian Josan, RBS Site Manager – Amazon.com

Idei principale

 

Am realizat pe parcursul facultății că îmi place expunerea multiculturală și multinațională și am căutat să lucrez într-o organizație multinațională. M-am angajat în anul 4, în urma unui afiș de la avizierul facultății.

Cum anume îți alegi o carieră și o cale profesională. Există trei elemente: ce îîți place să faci, care este afinitatea ta, la ce ești bun și evident partea de recompensă – cu ce te alegi la sfârșitul zilei. Este, în mod evident, un compromis – cele trei categorii nu vor fi niciodată perfect suprapuse.
Să vă dau un exemplu din experiența mea personală. Eu mi-am dorit și am visat să devin pilot pe avioane supersonice, sunt pasionat de aviație din copilărie. ÎNsă, eram prea înalt. Limita este de 1.80m, pentru că nu încapi fizic în cabina avioanelor rusești. Asta mi-ar fi plăcut să fac, nu înseamnă că îmi cultiv activitatea ca un hobby.
Pe de altă parte, mi-am descoperit această afinitate pentru a construi. Am găsit un lucru pe care consider că mi se potrivește – și de aceea vă spun că orice decizie de carieră trebuie luată în funcție de afinitate, ceea ce îți place să faci și de rewarduri, ca să ajungi la acea intersecție.
Industria de servicii
În primul rând, în România se preconizează că în următorii doi ani vor apărea cel puțin 4000 de joburi în industria de servicii. Lucrul acesta se întâmplă în București, din 2007 – 2008, se întâmplă în Cluj și Timișoara, orașe în care deja piața este saturată prin prisma acestor companii care au creat foarte multe joburi. În Iași lucrurile abia încep să se miște.
Cum arată profilul unui candidat pentru o astfel de o organizație de servicii?
  • În primul rând, profienciency in english. In lumea de azi, este imposibil să lucrezi într-o organizație multinațională fără să fii fluent în engleză scris și vorbit. ESte deosebit de importantă competența de a comunica în mod eficient în scris.
  • Trebuie să poți să te faci înțeles, nu într-un eseu de două pagini ci într-un email de două paragrafe către cineva care este poate în partea cealaltă a lumii și care are 10 secudne pentru tine să deschidă emailul.
  • O a doua limbă străină, la nivel mediu-avansat
  • Abilități analitice peste mediu. Viitorul este în tehnologie și va fi în tehnologie. Acestea nu înseamnă capacitatea de a programa sau a scrie cod, ci capacitatea de a lucra cu tehnologie și de a lucra cu sistem și de a înțelege procese complexe end-to-end
  • Abilități de comunicare în scris și verbal peste medie
  • Afinitatea de a lucra cu sisteme, tooluri și aplicații – unele poate sunt proprietare companiei și nu există training pe Internet pentru ele
  • Responsabilitate, energie și – cel mai important – curiozitatea de  învăța și dorința de a rezolva probleme.
  • Nu avem o limită sau o politică în sensul acesta (cu experiență sau fără experiență). Există roluri foarte specializate unde este nevoie de experiență, spre exemplu dacă cauți pe cineva pentru programare la nivel foarte avansat. Dar în RBS (partea de servicii Amazon) nu avem această limitare.
În cadrul procesului de recrutare, evident că într-o oarecare măsură experiența contează, dar nu este un factor decisiv. Nu condiționăm experiența, dar în anumite contexte aceasta contează.
Avem coelgi cu backgrounduri foarte diferite. De la persoane care abia au terminat facultatea și au susținut licența în timp ce erau în proces de recrutare cu noi până la persoane care au ani de experiență în spate. E foarte important cum evoluează ei în timpul interviurilor și noi putem să ne dăm seama de competențele lor. Experiența este relevantă pentru voi atâta timp cât vă ajută să  vă dezvoltați anumite skilluri și abilități. De aceea, noi încurajăm orice tip de experiență, nu doar cea profesională strict raportată la un angajator. Vorbim de internshipuri, programe de practică, programe cu fonduri europene, în care vă puteți implica pentru a acumula anumite cunoștințe. Încurajăm foarte mult bursele de tipul Erasmus. Avem mulți colegi care au învățat o limbă străină care i-a ajutat ca tool la job – scopul nostru principal nu este doar să știi limba, ci ca acest lucru să te ajute să faci jobul, plecând cu burse Erasmus în afară. Sau au avut un program Work and Travel și au văzut cum e altă cultură, cum e să comunici cu alți oameni și au dezvoltat abilități de comunicare și abilități analitice. În sensul acesta este necesară experiența.

UAIC – 31.03.2015 – Magda Luchian

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitat: Magda Luchian, psiholog clinician

Idei principale

Un aspect care mă convinge încă o dată că atunci când nu ești pe calea ta, pe drumul tău, se întâmplă ceva.  Am încercat trei ani la rând la medicină și întotdeauna exista o distanță mică între a fi student și a mai amâna.
După ultimul eșec la medicină, m-am întrebat ce aș putea face ca să lucrez acolo unde îmi doream, acolo unde era visul meu și am văzut că exista Facultate de Psihologie, dar la Cluj, nu la Iași. În primăvara anului ’75, s-a anunțat că se înființează Facultatea de Psihologie și la Iași, așa că mi-am spus “bun, voi da aici”.
Din anul I de facultate am devenit cu totul alt om, pentru că îmi plăcea foarte mult ce făceam, eram foarte interesată și vedeam prin fiecare an și fiecare curs o treaptă care mă ducea spre locul în care voiam să fiu.
În fiecare zi treceam cu autobuzul 27 prin fața spitalului [de Psihiatrie Socola]  și îmi spuneam “aici vreau să lucrez, aici îmi doresc”.
Este mult mai ușor să fii psiholog într-o instituție unde sunt bolnavi – beneficiari, cum li se spune acum – care sunt integrați într-un sistem de tratament medicamentos, într-un program, care știu că trebuie să vină la psiholog și mult mai greu să fii într-un cabinet în care lumea vine, plătește și vine cu niște probleme existențiale. Acolo este o problemă care te implică mult mai mult, probleme de viață și de patologie care cer un efort și consum de energie decât cel spital. Asta nu înseamnă că nu este frumos.
Știu că vi se spune uneori că la Psihologie – și asta este un mit – vin doar cei care au probleme. Nu este adevărat. În primul rând, dacă nu treci prin anumite experiențe de viață nu ai cum să îi înțelegi pe ceilalți, nu ai cum să fii integru și coerent în relația cu celălalt.
Îmi aduc aminte de o poveste pe care am citit-o recent: “În India, există un guru. A venit o familie cu un copil și i-a spus <<uite, guru, aș vrea să vorbești cu el și să-i spui să nu mai mânânce atâtea dulciuri>> Iar Guru a răspuns: <<Veniți peste două săptămâni>>. După două săptămâni au venit, guru a vorbit, iar tatăl întreabă: ;,Nu te supăra, am mai fost la tine de atâtea ori, niciodată nu ne-ai dat acest termen. De ce?
Pentru că acum două săptămâni, și eu eram dependent de dulciuri și a trebuit întâi să lucrez cu mine și apoi să spun copilului tău lucrul ăsta.
Este nevoia celui care face psihoterapie de dezvoltare personală – de a-și dezvolta tocmai această integritate, să fie cât mai coerent între ceea ce gândeștec ceea ce simte și ceea ce spune. Asta este foarte important în relația cu pacientul.
Multă lume întreabă: “Ce facem cu cei care ne mint?” Dacă ne mint, de ce ne mint? Asta este ceea ce cred ei sau vor să creadă despre ei.
Un alt mit este că mulți vin la psiholog și îl văd așa omnipotent: “Ah, dar dumneavoastră de cum am intrat pe ușă cred că știți despre mine ce și cum”. Nu, nu știu nimic despre tine. Știu doar ceea îmi vei spune tu. Voi încerca să te înțeleg, să vedem împreună ce vei dori tu să știu. Nu suntem niște polițiști.
Mai există altă mituri: “De ce trebuie să mă duc eu la străin să îmi rezolve problema, nu am prieteni, dar eu nu sunt în stare?” Datorită acestei mentalități, foarte multă lume greu ajunge la psiholog. “Rufele se spală în familie, nu trebuie să vii să te expui psihologului”.
De multe ori, dacă ești foarte motivat, primești încercări de obstacole, pentru a vedea cât ești de hotărât. Când simți în tine că ai anumite dubii, că nu ești hotărât să faci ceva, atunci nu e important obstacolul, este importantă motivația ta.
De aceea, una dintre competențele cele mai importante ale psihologului este capacitatea de auto-analiză, capacitatea de analiză critică asupra competențelor sale. Pentru că orice vrei să faci, în primul rând te interesezi ce va presupune asta. Dacă simt că pot și vreau, atunci obstacolele nu au importanță.
Față de unii pacienți, simți nevoia să te protejezi. Ce înseamnă să te protejezi? Sigur, trebuie să asculți, trebuie să rămâi implicat, dar emoțional încerci să te menții deoparte. Această atitudine trebuie să o ai de la început – pentru că toți am trecut la începutul carierei noastre prin dorința de a ajuta foarte mult, de a te implica, dacă ai putea să îi rezolvi problema efectiv. Aceasta nu este o atitudine de psiholog. Și atunci, este foarte dificilă, se face doar prin training și experimentare, această menținere, acest dans de a te implica, dar a nu te identifica; a fi empatic, dar a nu te identifica cu persoana respectivă.
Dacă ești prea sensibil, prea empatic, până la identificare, nu mai poți ajuta persoana respectivă. Dacă reușești să păstrezi această detașare, atunci reușești și tu să te menții într-o stare a ta.
Un alt lucru pe care nu îl făceam și am început să îl fac este acela de a-mi lua o pauză între pacienți, ca să poți să te cureți de toată încărcătura emoțională.

UAIC – 28.04.2015 – Dan Lungu

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitat: Dan Lungu, scriitor, manager Muzeului Literaturii Române Iași, director FILIT

Idei principale

Despre “cariera” de scriitor

Am început ca scriitor, fără să știu că sunt scriitor. Am scris  de când eram mic, fără să am ideea explicită că voi deveni scriitor. În primul rând îmi plăcea să citesc, după care am văzut că pot să scriu și eu lucruri ca și acelea pe care le citesc și îmi plăcea să mă joc cu asta. 

A scrie literatură nu este o profesie, a-ți face un nume în literatură nu înseamnă a-ți face o carieră ca scriitor, deși folosesc și eu acest termen, dar am conștiința că nu-i corect să folosești carieră și profesie pentru scriitor, pentru că este absolut vocațională și dacă te apuci fără talent să faci asta, nu îți iese mare lucru. În sociologie și management cultural cred că poți să faci lucruri la cote destul de înalte fără a avea un talent deosebit pentru asta – sunt lucruri care se învață – dar pentru orice performanță de vârf, în orice domeniu, chiar îți trebuie talent.
Despre cariera în domeniul predării sociologiei
Atunci când ai un ciocan în mână, toate lucrurile ți se par cuie. Atunci când ai o pasiune, tu, indiferent ce faci, cauți să aduci totul la pasiunea ta. M-am gândit – din sociologie, ce mi se potrivește cel mai bine cu pasiunea mea – cu literatura. Printr-o logică internă și personală, mi-am zis că metodele de cercetare sunt cele mai apropiate de literatură, pentru că cu aceste metode poți cunoaște lumea într-o anumită definiție și poți crea modele teoretice, iar asta semăna foarte bine cu provocarea de a scrie un roman. Eu și acum rămân la convingerea că între a scrie un roman, a face o cercetare și a pune pe picioare un business cred că asemănările sunt mult mai mari decât par la prima vedere.
Despre postul de director la Muzeul Literaturii Române Iași
Când Consiliul Județean a scos postul la concurs [de director al Muzeului Literaturii Române Iași], nici prin cap nu-mi trecea, fiind la Universitate și având cariera mea literară. În 2013, ieșeam de două-trei pe lună în străinătate, eram foarte ocupat, numai prin cap să candidez pentru postul de manager la Muzeul Literaturii nu-mi trecea. La un moment dat am primit un telefon “Ții minte câte ai scrii tu împotriva Muzeului Literaturii?” “Țin minte” “Este momentul să candidezi și să vezi dacă poți să faci ceea ce ai înjurat tu ani de zile.”
Mi-am strâns toate intervențiile mele în presă împotriva Muzeului și le-am luat pe rând și am văzut de ce nu eram mulțumit și am început să îmi construiesc un proiect de management plecând de la acele nemulțumiri și adăugânt și altele. Între timp, călătorind foarte mult în străinătate am văzut cum se întâmplă lucrurile în altă parte și efectiv mi-a fost destul de ușor să gândesc un proiect de revitalizare a muzeului.
Mi-am publicat planul de management pentru că a fost și un fel de promisiune pentru mine – publicul, mai ales cei care nu te simpatizează foarte mult, ăia te urmăresc cu foarte multă atenția și atunci este foarte stimulativ pentru tine chiar să faci ceea ce ți-ai propus. Publicându-l, a fost și un pariu al meu și un fel de obligație – știam că dacă îl public am să mă țin de el. După ce trece un an, îmi reiau proiectul de management pe cinci ani și îl recitesc și văd ce am promis, de ce am reușit să mă țin de cuvânt și de ce nu am reușit să mă țin de cuvânt și să încerc să îl fac în anul următor.
Despre Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași 
Am primit întrebarea “Ce-i lipsește Iașiului pentru a fi un centrul cultural important nu numai național, ci și european. Eu am spus fără ezitare “un festival  internațional de literatură”, pentru că așa ceva nu exista în România. Festivalurile noastre de literatură, până acum vreo șase ani, erau festivaluri în care participau 15-20 de persoane, de scriitori, unii realmente onorabili sau chiar buni, veniți din Republica Moldova, din ucraina și din Serbia și erau cu finanțări de la Departamentul Românilor de Pretutindeni, într-o idee a coeziunii naționale de fapt. Din start dacă se pornește de la o astfel de idee în organizare, ratezi dimensiunea lui internațională.
Cred că ceea ce a contat foarte mult a fost faptul că a fost făcut cu foarte multă pasiune, pentru că evenimente cu același buget de care nu s-a auzit mai departe de Râmnicu Sărat. Faptul că cei din organizare erau oameni cu experiență literară internațională și profesioniști din diferite zone. Am recunoscut întotdeauna că există profesioniști care au rolul lor foarte bine determinat, nu am avut orgoliul să fac eu totul și să gândesc eu totul. Iar acești profesioniști au avut și foarte mult entuziasm. Insist pe entuziasm pentru că entuziasmul este o calitate cu care eu prefer să lucrez atunci când lucrez cu cineva într-un proiect. Între două oameni care-și fac la fel de bine treaba, îl prefer pe cel mai vesel și entuziast decât pe cel morocănos care face treaba la fel de bine. Dar lucrez mai bine, este mai luminoasă relația și mai caldă și în jur construiește echipa dacă este optimist, vesel, dacă nu dă înapoi la primul obstacol.
Am ajuns să strâng în jurul FILIT-ului o echipă foarte creativă, veselă și în același timp foarte profesionistă – pentru că nu există nici o incompatibilitate între acestea – iar în jurul acestei echipe, s-au “contaminat” și adunat foarte mulți voluntari.
Când faci un proiect mare, nu trebuie să te aștepți niciodată să recunoască toată lumea că le-ai făcut și ca cei care vin după tine îți vor recunoaște neapărat meritele. Atunci când intri cu toată energia într-un proiect mare, trebuie să o faci din pasiune și pentru că realmente vrei să o faci, și nu să aștepți vreo răsplată ulterioară sau vreo recunoaștere unanimă ci, dimpotrivă, cred că trebuie să te aștepți la multe necazuri.
Despre proiecte mari în instituții publice din România
Instituțiile de stat din România nu sunt pregătite pentru a dezvolta proiecte mari și creative. Ești un funcționar cu atât mai bun cu cât nu faci nimic, din păcate. Poți să obții punctaje mari la evaluare dacă faci multe lucruri mărunte, fără nici un fel de risc și fără nici un fel de creativitate – este foarte cantitativă și cantitativistă evaluarea la noi. Orice proiect mare, creativ, care pune în dificultate juristul, contabilitatea, care dă bătăi de cap și evaluatorului nu va fi niciodată privit bine pentru că îi scoate din rutină.
Nu vreau să vă sperii cu instituțiile de stat, deși ele sunt de speriat, dar vestea bună este că ele pot fi învinse, cu foarte multă energie, cu foarte multă determinare.
Am ajuns să învăț lucruri pe care nu credeam că am să le știu vreodată – nici legislația și nici contabilitatea nu au fost printre pasiunile mele, dar acum mă descurc binișor.
Despre ceea ce caută într-o echipă
Ceea ce caut [la anajații mei] este să aibă o sensibilitate pentru zona culturală – în sensul că poți să fii un foarte bun profesionist, un foarte bun PR sau economist sau orice dar îți trebuie și o anumită înțelegere a lucrurilor și o empatie pentru zona în care profesezi. În plus, să fie deschiși, să fie comunicativi, să fie în zona culturală și să știe despre ce este vorba. Pentru Muzeul Literaturii, mi se pare esențial să iubească și literatura.