UAIC – 24.02.2015 – Cristian Petrescu

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitati: Cristian Petrescu, psiholog

 

Ideile principale

Tot ce e provizoriu, la români poate fi permanent. Deja lucram de doi ani cand am terminat facultatea, fapt pentru care am fost cooptat în acest proiect pentru copii cu tulburări neuro-psihice.

La casa de copii am învățat să lucrez cu oamenii, deoarece persoanele care se ocupau de copii aveau mai multă nevoie de consiliere decât aceștia. Educatorii erau foarte panicați pentru că nu știau ce să facă cu acei copii care se bat, care fură, care sparg geamuri. Nici eu nu știam ce să facă, dar am începuut să citesc și să întreb psihologi școlari mai experimentați, așa am ajuns să realizăm întâlniri metodice în care discutam diferite cazuri și propuneam cu toții soluții la cele mai complicate.

 

M-am înscris la cursuri de formare profesionale care erau susținute de niște psihologi americani, pe care îi întrebam dacă chiar vin persoane la ei. Pentru că în anii 90 pentru noi mersul la psiholog era o noutate. Până și părinții mei mă întrebau la ce este bun psihologul și nu reușeam să îi conving. ”Cine a mai auzit de psiholog?” asa era în România anilor 90 oamenii vorbeau despre psiholog doar când trebuiau să dea pentru permis. Atunci era bun un psiholog, când dădeau acel test, în rest nu. Nici eu nu știam ce să le spun părinților, dar le ziceam că e de viitor.

 

După ce mi-am dat licența mi-am făcut o parafă de psiholog, era o Românie a haiduciei, trebuia să te ocupi și să te descurci singur. Acum trebuie să mergi la Colegiul Psihologilor, să ți se dea un atestat și un cod. Atunci dacă aveai licența te duceai la o ștamplilărie, îi spuneai ce să scrie și gata de atunci erai psiholog.

 

Îi întreb de multe ori pe abolvenți și pe cei care vin la cursurile mele să îmi arate cărțile lor de vizită. Și nimeni nu are carte de vizită. Atunci le spun că nimeni nu o să viseze noaptea că ei sunt psihologi. Trebuie să te prezinți și să îți prezinți serviciile și competențele.

Primul lucru pe care trebuie să îl faci în profesia asta sunt 500 de cărți de vizită. Stai la coadă la pâine, dai o carte de vizită. Și după un timp o să existe 500 de oameni care au numele tău.

Apoi îmi întreb studenții dacă Coca-Cola este cea mai bună sau cea mai cunoscută băutură. Răspunsul e simplu, pentru început ei trebuie să fie un psiholog Coca-Cola.

 

Dacă ar fi să o luați de la început, ce ați face diferit?

Dacă ar fi să o iau de la început m-aș duce din anul I, II să lucrez pe lângă un psiholog și să fur meserie. Vă încurajez să faceți parte dintr-o rețea. La început plecam cu mașina în fiecare județ  din jurul Iașului și țineam cursuri pe la Inspectorat și pe la Protecția Copilului. Deși nu aveam nicio acreditare și la final le dădeam doar o foaie pe care scria că acum înainte știa cum să testeze. După ani m-am întâlnit cu unii dintre ei care mi-au spus că era cea mai importantă diplomă pe care o aveau pentru că acolo au învățat baza. Pe de altă parte am fost și în orașe unde nu am avut niciun curs, nu-i nimic, există două varianteȘ când câștigi și când înveți. Nu există când pierzi. Ai experiență. Nu poți să te duci la farmacie și să ceri un borcan de experiență, iei două linguri și gata. Experiența o faci trăind anumite lucruri și învățând din ele.

 

Noi ne asemănăm foarte mult cu electricienii, ei lucrează, ca și noi, cu ceva ce nu se vede. Nimeni nu a văzut curentul electric, la fel cum nimeni nu a văzut vreun gând.

 

În cât timp ajungi un bun psiholog?

Sunt foarte mulți psihologi pe hârtie, e ca la permisele de conducere. Există foarte mulți posesori de hârtii și foarte puțini utilizatori de hârtii. M-am săturat de posesori care nu sunt utilizatori. Adică ai permis de conducere dar tu habar nu ai sa miști mașina. Dar dacă se întâmplă ceva, imediat îmi arăți că ai hârtia. Doar că eu sunt omul care face proba, ieșim în curte și eu întorc mașina pe o roată, dăcă nu poți să faci la fel, nu mai discutăm. Așa că, dacă vrei să fii utilizator te pregătești într-una.

 

Care domeniu al psihologiei va avea cea mai mare căutare în viitor?

Cred că psihologia copilului va fi în continuare cel mai căutat domeniu al psihologie. Deoarce cel mai mare stres îl are o persoană când vede că așteptările cu privire la copil sunt oarecum departe de obiectivele pe care și le-a propus. Râdeam și spuneam acum vreo zece ani că oamenii până ajung la psiholog aveau următorul traseu: au mers mai întâi la Mama Omida să le ghicească în cărți, s-au dus cu prietenii la bere, au băut trei cafele cu vecinul și au plâns acolo, după care s-au dus la preoți, au băut multă aghiasmă, au mai stat un pic, s-au mai dat cu capul de gresie și apoi au ajuns la psiholog.

După traseul acesta, a trecut deja un an de când a debutat problema, dar acum nu se mai întâmplă așa. Acum, din prima clipă se gândesc: vreau să caut pe cineva care se ocupă de problema asta. Oamenii s-au educat foarte mult.

Esența terapiei la copii este comprimată într-o singură expresie: Copilul este copacul și adultul este vremea. Niciodată  un copac nu a influențat vremea, întotdeauna vremea a influențat copacul. Dacă adultul are o problemă, lasă pe altă dată, pentru că are serviciu, nu poate, dar dacă primește o observație de la o educatoare, imediat vine la psiholog.

Cred că în Iași, la ora asta sunt aproximativ 300 de psihologi de adulți și numai doi de copii. Gândiți-vă că Iașul are 500.000 de locuitori, iar eu nu pot vedea și nu lucrez cu mai mult de trei persoane  pe săptămână și dacă fac fizioterapie îmi blochez agenda pentru o perioadă de 6 luni. Deci Iașul are nevoie de psihologi, dar nu de posesori de hartie, ci de utilizatori de hârtie.

Un psiholog nu este un polițist, el nu dă amendă, nu e un detectiv nu-l intersează cine început și de unde a plecat, nu este nici judecător, nu dă o sentintă: ”de azi, tu o pupi pe ea de trei ori pe zi”, nu e preot, nu ține o predică, nu e profesor pentru că nu predă. Un psiholog este un căutător de soluții. Voi găsi o soluție pentru binele tău, să îmi spui tu că te simți bine.

Felul în care am făcut noi carte era cu profesorul care testa în fața noastră și pe urmă ne punea pe noi să facem același lucru. Când exista un caz extrem de rar, făceam o lecție clinică și ne explica tot.

Am optat să nu îmi pun numele firmei la intrarea în cabinetul meu deoarece mi-am dat seama că nu aș mai avea clienți. Stigmatizarea este încă o problemă, dacă ești văzut că ieși de undeva de unde scrie: ”psihologie clinică și pshiterapie”  aș pierde toți clienții.  Este secretizat și confidențial, ca să se simtă în largul lui. Chiar stabilesc cu ei că dacă ne întâlnim în Mall sau pe stradă, nu trebuie să ne salutăm.

Se spune că orice om are nevoie de un psiholog și orice psiholog are nevoie de trei, deoarece creierul unui psiholog e mai uzat. Eu sunt un om care are o profesie, dar văd în ultimul timp profesii care au fost cândva oameni.

Ai de învățat foarte mult pentru a deveni inutil, pentru că scopul este să îl rezolvi pe om cât mai repede.