UAIC – 11.03.2015 – Ionut Topala

Conferinta de management al carierei organizata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași in cadrul proiectului “Studentii de azi, profesionistii de maine” – proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. “Investește în oameni”

Invitati: Ionuț Topală, cercetător

 

Cercetător în secolul XXI. O alegere de carieră viabilă?

Idei principale
Practic, a fi cercetător științific este o meserie. Este sau nu o vocație, rămâne de văzut dacă lucrurile vin sau nu natural. Lucrurile sigur se pot educa. Putem învăța să devenim cercetători științifici.
Nu există o facultate distinctă care să pregătească liceenii pentru ca ulterior să devină cercetători științific – nișa aleasă de fiecare, indiferent de domeniu.
Ceea ce s-a uitat cândva, pe parcursul anilor, este legatătura dintre rezultatele cercetării științifice și beneficiile societății. Tot ce avem în jur, la momentul acesta, este rezultatul muncii cuiva – de la anii 1800 sau de acum 20 de ani. Este o muncă intelectuală prin excelență, o muncă asiduă, fără interval orar, nu poate fi pusă în niște tipare bine definite așa cum pot fi integrate majoritatea meseriilor. În schimb, rezultatele muncii cercetătorilor sunt în jurul nostru.
Activitatea de cercetare științifică contează enorm pentru dezvoltarea normală a unei societăți. Este foarte clar că dacă știința nu ar fi evoluat, și împreună cu știința – cercetarea, căutarea, neliniștea – am fi rămas la stadiu de Ev Mediu.
Nu putem efectua de cercetare științifică la orice nivel al studiilor, trebuie să urmăm un ciclu natural de licență, master, doctorat. Considerăm doctorandul ca fiind un cercetător în formare. Mai sunt și alte etape – studii post-doctorale, când la un moment dat începi să te specializezi pe o nișă și abia după 10-20 de ani poți să te apropii de nivelul unui cercetător denumit matur, care poate avea curaj să avanseze idei corecte și fundamentate.
Activitatea de cercetare științifică se desfășoara sub umbrela unor instituții, dar există și cazuri de cercetători care aleg să-și desfășoare activitatea independent.
Cercetătorii sunt o entitate clar, prezentă, în fiecare oraș, dar nu sunt niciodată prezenți în mijlocul publicului. Există un mit, un studiu făcut în Marea Britanie – legat de imaginea cercetătorului. Au fost întrebați foarte mulți elevi, liceeni în general și peste 80% din răspunsuri erau în felul următor: părul vâlvoi, ochelari, halat. Ceea ce nu e un tipar nicidecum pentru cercetători, așa că un alt aspect pe care am vrut să-l aduc în față [prin Noaptea cercetătorilor] a fost că cercetătorii sunt oamenii normali, sunt printre noi, există, nu-i vedem aproape niciodată, dar munca lor are un impact enorm.
Există mai multe tipuri de cercetare: cercetare fundamentală, care își propune să aducă cunoștințe noi și cercetare aplicativă, acolo unde tot timpul rezultatul muncii este o tehnologie, un produs, un dispozitiv.
Există și persoane care se ocupă de așa-numitul “transfer tehnologic” – fac interfața între cercetători și industrie, tehnologie. Adaptează limbajul, principiile. Este cunoscut faptul că în laborator unele soluții funcționează, dar la scală industrială, în uzină, lucrurile trebuie un pic adaptate.